Articol de specialitate despre limbă
Poziția de repaus a limbiiDe ce limba are nevoie de o referință
Limba la palat, dar în ce loc și cât de ferm? Aici afli unde îi este locul vârfului limbii tale, de ce o „poziție de repaus” rigidă nu există ca atare și cum se instalează poziția de referință a limbii prin respirație, deglutiție și echilibrul capului.
Îți sună cunoscut?
Unde este limba ta când nu te gândești la ea?
Ce ți se potrivește?
Atinge ce ți se potrivește.
Dacă se potrivesc două sau mai multe puncte, merită să privești mai atent poziția de referință a limbii tale. Împreună, astfel de semne arată adesea că vârful limbii nu își găsește în mod sigur punctul de referință la palat sau este ținut cu forță în loc să fie ținut în tipar. Ambele pot fi antrenate.
Unde îi este locul vârfului limbiiDe ce apăsarea nu este scopulPe scurt, cele mai importante lucruri
- O „poziție de repaus a limbii” rigidă nu există, pentru că limba este reajustată continuu de sistemul nervos.
- Vorbim despre poziția de referință a limbii, în care vârful limbii se sprijină pe mica proeminență din spatele incisivilor superiori, iar dosul limbii se așază la palat la înghițire.
- Această poziție nu apare prin apăsare, ci ca tipar din respirație, deglutiție și echilibrul capului, iar tiparele pot fi antrenate.
Video
Poziția de repaus a limbii: există ea de fapt?
Das Video lädt erst nach dem Klick. Dann werden Daten an YouTube (Google) übertragen.
Termenul
Ce se înțelege prin „poziția de repaus a limbii”
Cine caută „poziția de repaus a limbii” sau „poziția limbii” vrea de obicei să știe unde ar trebui să stea limba atunci când nu se vorbește, nu se mănâncă și nu se înghite.
Termenul „poziție de repaus a limbii” provine din terapia miofuncțională. Toată lumea înțelege ce se vrea spus și totuși cuvântul induce în eroare, pentru că limba nu se odihnește niciodată. Își schimbă poziția cu fiecare mișcare a capului, cu respirația și cu gravitația, iar sistemul nervos o reajustează continuu. De aceea vorbim despre poziția de referință a limbii.
Unde se află limba ta acum?
Miezul problemei
De ce poziție de referință în loc de poziție de repaus
La mandibulă se poate măsura deosebit de bine ce se ascunde în spatele unui presupus repaus. Pentru limbă se aplică același principiu, doar și mai pronunțat.
Mandibula nu se odihnește pe articulațiile sale. Ea atârnă într-o suspensie de mușchi, în echilibru între mușchii de închidere, cei de deschidere și gravitație. Medicina dentară numește poziția cu arcadele dentare ușor depărtate „poziție de repaus”. Cât de puțin repaus există în ea arată măsurătorile activității electrice a mușchilor.
distanța medie dintre arcadele dentare atunci când „poziția de repaus” este determinată clinic, măsurată la 40 de persoane1
distanța medie la minimul real al activității musculare, în același studiu1
deschidere peste care activitatea maseterului și a mușchiului temporal scade puternic1
au prezentat în mușchiul temporal, chiar și în „poziția de repaus”, o activitate continuă a unor unități motorii individuale2
Așadar, chiar și în zona cea mai favorabilă, munca mușchilor nu se oprește. Un grup de lucru al Universității din Dundee a arătat în plus că această activitate reziduală scade măsurabil și mai mult sub hipnoză. Autorii deduc de aici că o parte din ea are origine biologică3. Ceea ce se măsoară acolo nu este o stare de nemișcare. Este o stare de referință reajustată continuu.
Limba nu are un loc fix. Are un punct de referință.Locul ei exact de contact se schimbă în funcție de faza respiratorie, de echilibrul capului și de sarcină. Constantă rămâne relația cu palatul anterior.
La limbă se adaugă principiul ei de construcție. Nu are schelet și se mișcă prin forma sa, la un volum aproape constant. Cercetători din Grenoble au scos limba mecanic din poziția ei în timpul vorbirii. Punctele de măsurare de pe limbă nu s-au întors la vechiul lor loc, ci la forma necesară pentru sunetul care tocmai era format4. Nu locul a fost protejat, ci funcția.
Ca o barcă la ponton
O barcă legată la ponton nu stă niciodată complet nemișcată. Se ridică și coboară odată cu valurile și se rotește puțin în vânt, și totuși rămâne la locul ei, pentru că parâmele mențin legătura cu pontonul. Cam așa se ancorează vârful limbii la palatul anterior, în timp ce restul limbii se adaptează la respirație, la echilibrul capului și la sarcină.
Așadar, „poziția de repaus a limbii” nu înseamnă un punct în care ții limba fixată, ci o referință la care ea revine de la sine după fiecare înghițitură. Această revenire este un tipar de mișcare stocat. Se formează prin repetare, la fiecare înghițitură și la fiecare respirație, și de aceea poate fi antrenată. Cine exersează, în schimb, o „poziție de repaus” statică antrenează o imagine fixă. Din punctul nostru de vedere, asta explică de ce unele programe întăresc limba și planșeul bucal fără ca tiparul de deglutiție să se schimbe.
Film 3D
Drumul spre punctul de referință
Animația arată în zece secunde, în secțiune laterală, unde îi este locul vârfului limbii.
Locul
Unde exact îi este locul vârfului limbii
Pipăie cu vârful limbii în spatele incisivilor superiori și alunecă puțin înapoi. După câțiva milimetri simți o mică proeminență moale pe palat. Aceasta este papila incisivă, literal mica proeminență de la incisivi. Acolo se sprijină vârful limbii, fără să atingă dinții și fără să apese.
Restul corpului limbii nu trebuie să îl poziționezi conștient. La înghițire, el se așază la palat din față spre spate, iar cu gura închisă și respirație nazală, o ușoară presiune negativă îl ține acolo.
De ce tocmai acest loc? Dintre regiunile examinate ale gurii, papila incisivă conține cei mai mulți senzori fini de atingere și presiune, în schimb fibre de durere doar rareori5. Și restul palatului dur este echipat cu senzori a căror dispunere amintește de vârfurile degetelor6. De partea cealaltă se află vârful limbii, el însuși un organ de măsurare foarte sensibil.
dimensiunea medie a câmpurilor receptive ale senzorilor fini de atingere ai limbii, înregistrată la nervul lingual uman. Toate fasciculele nervoase examinate ajungeau până în vârful limbii7
cel mai scăzut prag de stimulare măsurat al acestor senzori, adică o atingere abia perceptibilă7
De aceea numim acest loc punctul de referință. Atingerea oferă sistemului nervos o referință haptică, un fel de balustradă după care se orientează deglutiția, respirația și vorbirea.
La început concentrează-te doar pe vârful limbii, restul limbii urmează de la sine la înghițire. Dacă la început vârful alunecă de pe loc, este normal. Doar să nu apese pe dinți.
Deglutiție
Ce face limba la înghițire
Contactul vârfului limbii cu punctul de referință nu este încă întreaga poziție de referință a limbii. Ea devine completă abia la înghițire. Atunci limba se ridică spre palat din față spre spate, segment cu segment, și împinge saliva sau alimentele înapoi, asemănător cu un deget mare care golește un tub de pastă de dinți8. Acest lucru se întâmplă de multe sute până la o mie de ori pe zi9.
După înghițire, limba nu rămâne sus prin forță. Buzele stau relaxat una lângă alta, limba păstrează contactul cu palatul, respirația trece pe nas. Atunci cavitatea bucală se află sub o ușoară presiune negativă, care ține limba acolo.
Dacă limba cade în jos, gura trebuie etanșată în față, fără sprijin interior. Dintr-o poziție stabilă devine muncă de susținere pentru buze și bărbie.
Triada
De ce poziția de referință a limbii contează atât de mult
Limba se află în mijlocul celor trei funcții de bază: respirație, deglutiție și echilibrul capului. Felul în care stă determină condițiile pentru toate trei.
Respirație
Când limba se află la palat, gura rămâne închisă fără efort, iar aerul ia calea prin nas. În același timp, limba formează o parte a peretelui căilor respiratorii superioare. Dacă stă jos și nu este integrată în respirație și deglutiție, îngustează mai ușor faringele în timpul somnului. În cazul respirației orale, rezistența căilor respiratorii superioare în somn este semnificativ mai mare decât în cazul respirației nazale10.
Deglutiție
Contactul vârfului limbii cu punctul de referință este punctul de pornire al mișcării de deglutiție. De acolo, dosul limbii construiește presiunea împotriva palatului. Dacă se schimbă contactul inițial, se schimbă succesiunea, la fiecare înghițitură.
Echilibrul capului
Limba lucrează pe planșeul bucal, iar acesta atârnă de osul hioid, un os fără articulație. La 40 de persoane sănătoase, poziția osului hioid s-a modificat măsurabil de îndată ce capul a fost deplasat înainte11.
De aceea, din punctul nostru de vedere, lipsa poziției de referință a limbii nu apare de regulă singură. Ea face parte dintr-un tipar în care respirația, deglutiția și echilibrul capului își pierd împreună echilibrul. Acest circuit funcțional triadic stă la începutul multor lanțuri cauzale.
Referința lipsește
Vârful limbii stă jos, contactul cu palatul lipsește. Adesea, totul începe cu respirația orală în copilărie.
Feedbackul se estompează
Fără contact, limba și palatul nu primesc stimuli. Cu timpul, creierul aproape că nu mai așteaptă semnale de acolo.
Alți mușchi preiau sarcina
Buzele, mușchiul bărbiei, planșeul bucal și mușchii masticatori preiau etanșarea și susținerea. Dintr-o poziție de bază liniștită devine muncă de susținere.
Tiparul se fixează
La fiecare înghițitură, soluția de compensare este repetată și consolidată.
Simptomele devin vizibile
Împingerea limbii, gura ținută deschisă, malpozițiile dentare, mușchii încordați ai maxilarului și cefei sau, noaptea, sforăitul și pauzele de respirație pot sta la capătul acestui lanț.
Din punctul nostru de vedere, sforăitul și apneea obstructivă în somn sunt de regulă stadiul final nocturn al unui tipar care începe ziua. Exercițiile pentru limbă, palat și faringe au redus, într-o analiză a 9 studii cu 120 de adulți, pauzele de respirație și respirațiile superficiale în medie de la 24,5 la 12,3 pe oră de somn14. Studiile nu s-au referit la FaceFormer. Ele arată însă că tonusul căilor respiratorii poate fi antrenat. Mai multe în articolul Sforăitul și apneea în somn.
Tensiunea limbii
Nu locul, ci forma contează
Pentru că limba își schimbă permanent poziția, este mai util să privim forma și tensiunea decât un loc. Vorbim despre tensiunea fiziologică a limbii, un tonus de bază echilibrat, în care limba își păstrează forma și se poate adapta liber. Dacă tiparul se abate, vorbim despre diskinezie a limbii.
Jos și plat
Limba stă în mandibulă, vârful jos, în spatele incisivilor. Contactul cu palatul lipsește, buzele și bărbia preiau etanșarea.
Echilibrat
Vârful limbii stă la punctul de referință, dosul limbii se așază larg la palat la înghițire. Tensiunea ajunge exact cât să mențină forma. Aceasta este tensiunea fiziologică a limbii.
Presat
Limba este apăsată cu forță pe palat sau pe dinți. Alți mușchi se încordează și ei, adesea planșeul bucal, bărbia sau maxilarul.
Un tonus de bază se păstrează și în somn, chiar dacă mai slab decât în starea de veghe. Musculatura scheletică este oprită în mare parte abia în somnul cu vise, somnul REM. Cum se întâmplă acest lucru a arătat un studiu al University of Toronto pe musculatura masticatorie a șobolanilor: neurotransmițătorii GABA și glicina inhibă celulele nervoase de comandă și opresc țintit activitatea musculară13. În afara acestor faze, musculatura își păstrează tonusul de bază, inclusiv cea a limbii.
Ca dosul palmei pe masă
Dacă îți așezi mâna cu dosul palmei pe masă, degetele rămân ușor îndoite, iar palma ușor boltită, fără să faci ceva pentru asta. Mâna își păstrează de la sine o formă de bază. În mod similar, limba își păstrează forma și fără încordare voluntară. Doar în somnul REM această tensiune scade în mare parte.
„Presarea limbii”, „împingerea limbii” sau „protruzia limbii” descriu de obicei aceeași imagine. La înghițire, vârful limbii împinge spre sau printre incisivi, în loc să se sprijine la punctul de referință. Din punctul nostru de vedere, aceasta este de regulă o soluție de compensare, pentru că o limbă care stă jos trebuie să etanșeze înghițitura în față, la dinți.
Și amprentele dinților pe marginea limbii sunt adesea atribuite unei limbi prea mari. Limba își păstrează însă în mare parte volumul, variabilă este forma ei. Dacă stă jos și lat, același volum apasă lateral pe arcadele dentare. Amprentele arată atunci unde stă limba.
Încadrare
Mewing, exerciții pentru limbă și terapie miofuncțională
Sub cuvântul-cheie „mewing” se răspândește recomandarea de a așeza limba plat la palat și de a o apăsa țintit acolo pe parcursul zilei, adesea cu speranța unei linii a bărbiei mai pronunțate. Vârful limbii la palatul anterior este, în principiu, descris corect. Diferența constă în faptul că la mewing poziția este menținută, în timp ce în antrenamentul FaceFormer ea apare din secvența de mișcare.
Din punctul nostru de vedere, presiunea continuă și statică a limbii pe palat nu este o stare naturală. Cine apasă cu forță vârful limbii în sus, fără ca acest lucru să fie integrat în deglutiție și respirație, solicită adesea și mușchiul bărbiei, planșeul bucal și mușchii maxilarului. Forța nu este scopul, tiparul contează.
Apăsarea limbii pe palat (mewing)
- Menține o poziție conștient și cu forță
- Acționează în principal asupra limbii
- Deglutiția, respirația nazală și echilibrul capului nu sunt incluse în mod țintit
- Mai multă presiune e considerată mai mult progres
Antrenamentul FaceFormer
- Limba își găsește poziția prin deglutiție și presiune negativă
- Exersează închiderea buzelor, limba, respirația nazală și echilibrul capului într-o singură secvență
- Scopul este un tipar care se desfășoară fără să te gândești
- Contează repetarea și precizia, nu forța
Ambele abordări iau limba în serios. Diferă prin faptul că poziția este menținută sau învățată ca tipar.
Și terapia miofuncțională clasică, pe scurt TMF, pornește de la o idee de bază corectă, pentru că funcțiile modelează structurile. Multe programe exersează însă mișcări izolate. Exercițiile izolate pentru limbă, precum presiunea împotriva unei spatule, antrenează o mișcare individuală în afara contextului deglutiției. Limba este legată, prin planșeul bucal și osul hioid, de mandibulă, faringe și echilibrul capului. Când apasă împotriva unei rezistențe, creierul primește un semnal de la limbă fără secvența de deglutiție din care face parte.
Din punctul nostru de vedere, astfel mușchiul devine mai puternic, dar tiparul nu devine mai ordonat. În studiul comparativ de la Hamburg cu terapie miofuncțională fără dispozitiv, în grupul FaceFormer limba s-a aflat mai des la palat în timpul înghițirii, iar închiderea gurii s-a instalat mai repede. Forța buzelor a crescut în ambele grupuri, diferența a făcut-o tiparul de deglutiție15. De aceea, terapia FaceFormer nu este o TMF clasică. Ea antrenează respirația, deglutiția și echilibrul capului simultan, într-o singură secvență.
Precizia nu apare înaintea tiparului, ci în tipar.Deglutiția este o secvență cuplată a limbii, palatului, buzelor, maxilarelor și respirației. Acolo își învață limba rolul.
Antrenament
Antrenamentul limbii: antrenarea poziției de referință a limbii
Nu este suficient doar să te gândești la ea. De îndată ce atenția este în altă parte, vechiul tipar revine. Că vârful limbii poate deveni mai precis la palatul anterior arată un studiu din Aalborg. Optsprezece persoane au țintit cu vârful limbii câmpuri de pe palat, în față au nimerit mai repede și mai precis, iar în trei zile de exercițiu au devenit semnificativ mai bune12.
În antrenamentul FaceFormer, poziția de referință a limbii apare din secvența însăși. FaceFormer stă în vestibulul bucal, în fața dinților și în spatele buzelor. Vârful limbii stă la punctul de referință, respiri pe nas, capul este echilibrat drept.
În exercițiul de bază strângi pana labială cu buzele, muști scurt cu molarii și înghiți o dată. Presiunea negativă aspiră limba la palat. Apoi relaxezi buzele, vârful limbii rămâne unde este.
La început, vârful limbii apasă adesea mai tare decât este necesar pe punctul de referință. Cât timp o poziție este neobișnuită, folosești inconștient mai multă forță ca să o menții. Pe măsură ce exersezi și se automatizează, presiunea scade de regulă. Decisiv este ca vârful limbii să stea în locul potrivit și să fie orientat corect, nu cât de tare apasă. Dacă vârful limbii nu ajunge sus în ciuda exercițiului, în spate se poate afla un fren lingual prea scurt. Ce este de făcut atunci afli în articolul Secționarea frenului lingual.
În exercițiul de tracțiune tragi în plus pana labială înainte cu degetul mare și arătătorul, doar atât de tare cât o pot ține buzele tale. Presiunea negativă din gură crește, iar vârful limbii rămâne la înghițire punctul fix de la care pornește întreaga secvență.
În clip se vede genioglosul, cel mai mare mușchi al limbii. Se inseră pe fața interioară a bărbiei, trage limba înainte și în sus și lucrează aici împreună cu buzele, planșeul bucal și respirația.
- Din ziua 1
Exercițiul de bază
De trei ori pe zi câteva minute cu FaceFormer ZERO, repetările le crești săptămână de săptămână.
- Începând cu aproximativ săptămâna 3
Exercițiul de tracțiune și noaptea
Se adaugă exercițiul de tracțiune. Noaptea porți FaceFormer ZERO, de îndată ce exercițiul de bază iese bine.
- După câteva săptămâni
Trecerea la ONE
Ziua te antrenezi cu FaceFormer ONE. Are aceeași mărime și formă ca ZERO, doar că este din material mai ferm.
- Începând cu aproximativ săptămâna 6
Module extinse
În funcție de necesități se adaugă alte module, de exemplu rotația pentru echilibrul capului.
- Pe parcursul lunilor
Tiparul se desfășoară de la sine
Până când noile secvențe se desfășoară fără să te gândești, manualul de exerciții estimează șase până la douăsprezece luni.
Aplicația gratuită FaceFormer te ghidează prin exercițiile de bază, toate modulele le găsești pe paginile de exerciții. Pentru copii există un plan de exerciții propriu, mai multe la FaceFormer pentru copii.
Viața de zi cu zi
Poziția de referință a limbii în viața de zi cu zi
Sprijină, nu apăsa
Vârful limbii atinge punctul de referință, nu apasă. Dacă simți tensiune în planșeul bucal, în bărbie sau în ceafă, este prea mult.
Dinții în suspensie
În afară de mestecat și înghițit, dinții stau ușor depărtați. Dacă te surprinzi strângând dinții, desfă-i și așază vârful limbii la palat.
Buzele închise, nasul liber
Buzele stau relaxat una lângă alta, aerul ia drumul prin nas. Cu gura închisă și respirație nazală, presiunea negativă ține limba aproape de la sine la palat.
Verificări scurte pe parcursul zilei
Leagă o scurtă privire spre interior de ceva ce faci des, de exemplu deblocarea telefonului. Unde este vârful limbii, respiri pe nas?
Echilibrul capului la ecran
Reglează ecranul și scaunul astfel încât capul tău să fie echilibrat deasupra corpului și să nu se deplaseze înainte.
Răbdare la înghițire
Dacă la început înghițitul în timpul antrenamentului îți vine greu, înghiți mai întâi doar la fiecare a doua repetare.
Crește treptat, cu grijă
Dacă după antrenament simți o tragere în limbă, în planșeul bucal sau în ceafă, reduci repetările în aplicație și crești mai încet. Forța nu este scopul.
Întrebări
Întrebări frecvente
Care este poziția corectă de repaus a limbii?
Este vorba despre poziția limbii atunci când nu vorbești, nu mănânci și nu înghiți. Vârful limbii se sprijină pe mica proeminență din spatele incisivilor superiori, fără să atingă dinții, iar dosul limbii se întinde larg la palat. Buzele sunt închise relaxat, dinții stau ușor depărtați. Pentru că limba nu se odihnește niciodată complet, vorbim despre poziția de referință a limbii.
Unde exact trebuie să stea vârful limbii?
La papila incisivă, o mică proeminență moale de pe palat, la câțiva milimetri în spatele incisivilor superiori. Alunecă cu vârful limbii de pe partea din spate a incisivilor puțin înapoi. Acolo se sprijină, fără să apese.
Cum țin limba la palat?
Nu prin ținere forțată. Lasă vârful limbii să stea relaxat pe mica proeminență din spatele incisivilor superiori, cu buzele închise și dinții ușor depărtați, și respiră pe nas. Restul îl preia deglutiția: la fiecare înghițitură, dosul limbii se așază la palat, iar presiunea negativă din gura închisă îl menține acolo. Cine împinge limba conștient în sus încordează odată cu ea planșeul bucal și maxilarul. Pentru ca poziția să se mențină fără să te gândești, limba are nevoie de un tonus de bază, care se construiește prin antrenament, și de un tipar de deglutiție care o aduce mereu înapoi la palat.
Trebuie să apăs limba ferm pe palat?
Nu. Poziția de referință a limbii nu este un efort de forță. Apăsarea continuă încordează, din punctul nostru de vedere, și planșeul bucal, bărbia și maxilarul și mai degrabă perturbă tiparul natural. Vârful limbii se sprijină, restul rezultă prin deglutiție și presiune negativă.
Care este diferența dintre mewing și antrenamentul FaceFormer?
Ambele văd vârful limbii la palatul anterior. La mewing, limba este ținută conștient și cu forță în această poziție. În antrenamentul FaceFormer, poziția apare din secvența de închidere a buzelor, respirație nazală, deglutiție și echilibrul capului. Scopul este un tipar care se desfășoară fără să te gândești, nu o presiune cât mai fermă.
Ce înseamnă presarea limbii și împingerea limbii?
Ambii termeni descriu faptul că la înghițire limba împinge înainte, spre sau printre incisivi, în loc să se sprijine de palat. Se vorbește și despre protruzia limbii. Din punctul nostru de vedere, aceasta este de regulă o soluție de compensare atunci când limba stă jos, pentru că atunci înghițitura trebuie etanșată în față, la dinți.
De ce are limba mea amprente ale dinților pe margine?
Amprentele dinților pe marginea limbii arată adesea că limba stă jos și lat în mandibulă și apasă lateral pe arcadele dentare. O limbă cu adevărat mărită este rară și are atunci o boală de bază identificabilă.
Ce antrenament al limbii este potrivit pentru adulți?
Unul care nu întărește limba izolat, ci o integrează în succesiunea mișcărilor. Exerciții precum plescăitul cu limba sau apăsarea pe o spatulă fac mușchiul mai puternic, dar nu schimbă locul în care stă limba atunci când nu te gândești la ea. În antrenamentul FaceFormer exersezi poziția de referință a limbii, închiderea buzelor, respirația nazală și deglutiția într-o singură secvență, de trei ori pe zi câteva minute, iar după câteva săptămâni și noaptea, cu ZERO. Chiar și cine are tiparul din copilărie îl poate exersa astfel din nou. Ia în calcul câteva luni până când funcționează de la sine.
Este terapia FaceFormer o terapie miofuncțională?
Nu în sensul clasic. Terapia miofuncțională exersează adesea mișcări izolate ale limbii și buzelor, de exemplu presiunea împotriva unei spatule. Din punctul nostru de vedere, aceasta face mușchiul mai puternic, dar tiparul nu devine mai ordonat. Terapia FaceFormer antrenează respirația, deglutiția și echilibrul capului simultan, într-o singură secvență, iar limba este o parte a tiparului. Dacă urmezi deja un tratament logopedic sau miofuncțional, poți aduce vorba acolo despre antrenament.
Unde stă limba în timpul somnului?
În cel mai bun caz acolo unde stă și ziua, cu vârful la partea anterioară a palatului. Tensiunea musculară scade în somn, dar se păstrează un tonus de bază. Doar în somnul cu vise (REM) sistemul nervos oprește în mare parte musculatura scheletică, iar aceste faze trec de fiecare dată. Dacă limbii îi lipsește tonusul de bază sau gura stă deschisă, ea alunecă spre spate și poate îngusta faringele. Mai multe la Sforăit și apnee în somn.
Mai multe despre subiect
Alte articole din secțiunea de informații
Mărturii pe această temă
Cum mergi mai departe
Surse
- Michelotti A, Farella M, Vollaro S, Martina R (1997). Mandibular rest position and electrical activity of the masticatory muscles. Journal of Prosthetic Dentistry 78(1):48-53. PMID 9237146. Sursă
- Yilmaz G, Uginčius P, Sebik O, Türker KS (2015). Tonic activity of the human temporalis muscle at mandibular rest position. Archives of Oral Biology 60(11):1645-1649. PMID 26351747. Sursă
- Al-Enaizan N, Davey KJ, Lyons MF, Cadden SW (2015). Effect of hypnosis on masseter EMG recorded during the ‘resting’ and a slightly open jaw posture. Journal of Oral Rehabilitation 42(11):840-846. PMID 26059538. Sursă
- Ito T, Szabados A, Caillet JL, Perrier P (2020). Quick compensatory mechanisms for tongue posture stabilization during speech production. Journal of Neurophysiology 123(6):2491-2503. PMID 32432505. Sursă
- Endo C, Sato T, Yajima T, Igarashi K, Ichikawa H (2018). Innervation of the Human Incisive Papilla: Comparison with Other Oral Regions. Cells Tissues Organs 205(2):93-104. PMID 29734141. Sursă
- Moayedi Y, Michlig S, Park M, Koch A, Lumpkin EA (2021). Somatosensory innervation of healthy human oral tissues. Journal of Comparative Neurology 529(11):3046-3061. PMID 33786834. Sursă
- Trulsson M, Essick GK (1997). Low-threshold mechanoreceptive afferents in the human lingual nerve. Journal of Neurophysiology 77(2):737-748. PMID 9065846. Sursă
- Hiiemae KM, Palmer JB (2003). Tongue movements in feeding and speech. Critical Reviews in Oral Biology and Medicine 14(6):413-429. PMID 14656897. Sursă
- Lear CS, Flanagan JB, Moorrees CF (1965). The frequency of deglutition in man. Archives of Oral Biology 10:83-100. PMID 14262163. Sursă
- Fitzpatrick MF, McLean H, Urton AM, Tan A, O’Donnell D, Driver HS (2003). Effect of nasal or oral breathing route on upper airway resistance during sleep. European Respiratory Journal 22(5):827-832. PMID 14621092. Sursă
- Ye J, Jin L, Cheng R et al. (2025). Changes in the craniofacial morphology and hyoid bone position in the neutral and forward head posture in healthy individuals: A cross-sectional study. Journal of Back and Musculoskeletal Rehabilitation 38(3):533-543. PMID 39973255. Sursă
- Caltenco HA, Lontis ER, Boudreau SA, Bentsen B, Struijk J, Andreasen Struijk LN (2012). Tip of the tongue selectivity and motor learning in the palatal area. IEEE Transactions on Biomedical Engineering 59(1):174-182. PMID 21954196. Sursă
- Brooks PL, Peever JH (2012). Identification of the transmitter and receptor mechanisms responsible for REM sleep paralysis. Journal of Neuroscience 32(29):9785-9795. PMID 22815493. Sursă
- Camacho M, Certal V, Abdullatif J, Zaghi S, Ruoff CM, Capasso R, Kushida CA (2015). Myofunctional Therapy to Treat Obstructive Sleep Apnea: A Systematic Review and Meta-analysis. Sleep 38(5):669-675. PMID 25348130. Sursă
- Korbmacher HM, Schwan M, Berndsen S, Bull J, Kahl-Nieke B (2004). Evaluation of a new concept of myofunctional therapy in children. International Journal of Orofacial Myology 30:39-52. PMID 15832861. Studiul din Hamburg, coautoarea Sabine Berndsen este co-dezvoltatoare a FaceFormer. Sursă
Începe
Gata pentru antrenament?
Aplicația gratuită FaceFormer te ghidează prin exercițiile de bază, numără împreună cu tine și îți amintește de sesiuni. Dacă dorești, te poate însoți un cabinet de pe harta terapeuților.
FaceFormer ZERO + ONE
Ambele durități de material, pentru început, zi și noapte. Setul pentru adulți.
FaceFormer ZERO
FaceFormer-ul mai moale, pentru început, pentru copii și pentru noapte.
FaceFormer ZERO set pentru copii
ZERO cu cutie de igienă, săculeț de pluș și carnet al progreselor cu ștampilă.
Antrenamentul FaceFormer urmărește să readucă funcțiile de bază – respirația, deglutiția și echilibrul capului – la o reglare fiziologică, prin închiderea gurii și poziția de referință a limbii, creând astfel condiția necesară pentru ca problemele să se poată ameliora. Nu înlocuiește consultul medical. Terapeuți în apropierea ta găsești pe harta terapeuților.
